womanhood
Long newsletter ahead. Am ales șase femei din România care mă inspiră să muncesc activ și să îmi doresc o lume mai bună. La final, fetele Funky au niște mesaje tare mișto pentru voi :)
Salutare,
Astăzi este despre femei și cu femei. Și nu pot decât să mă bucur foarte tare că această ediție v-o trimit chiar de 8 martie. Vă dorim ani mulți și inspirați care să ne inspire și pe noi în continuare! Și vă mulțumim că sunteți și că faceți lucrurile să se întâmple atât de frumos în jurul vostru.
Am ales 6 femei care mă inspiră să fiu un om mai bun, sut femei care au reușit să construiască o lume mai bună și pe care le admir foarte tare. Mi-ar plăcea ca toată lumea să le știe povestea, așa că dacă pot scrie despre acest subiect, voi scrie fără să stau pe gânduri, iar dacă ai aflat ceva nou, nu ezita să trimiți mai departe această scrisoare cuiva care are nevoie de niște modele mișto :)
#1 Oana Gheorghiu & Carmen Uscatu
În anul 2015, Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu au demarat o inițiativă impresionantă, reușind să adune peste 50 de milioane de euro într-o perioadă de opt ani. Eforturile lor au culminat în inaugurarea din 2023 a spitalului „Dăruiește Viață”. Notabil este faptul că finanțarea nu a provenit din taxe, impozite sau contribuții, ci s-a bazat exclusiv pe sponsorizări și donații. Cele două au fost recunoscute ca fiind figurile anului 2023 în economie, datorită realizării unei campanii de crowdfunding în numele binelui public. Într-un interviu acordat Europa Liberă (interviu pe care îl recomand puternic), atunci când au fost întrebate dacă există speranță pentru îmbunătățirea situației din România, Oana și Carmen au răspuns cu optimism, oferind încă o dată lumină și inspirație.
Oana Gheorghiu: „Eu m-am născut optimistă, așa că nu pot să cred decât că da, ne facem bine. Mă uit la societatea civilă, care e reperul în țara asta, mă uit la cât a crescut ea în ultimii 10 ani și ce reușește să facă. Mă uit că avem o grămadă de oameni buni și de oameni care își doresc, care plătesc taxe și impozite, care nu fură, care nu plagiază. Oamenii aceștia cred că își vor crește copiii așa, ca ei. Și da, cred că o să ne facem bine, nu peste noapte, nu fără efort. Și poate că nu în cursul vieții noastre, așa cum vrem noi să fie, dar încet, încet, o să ne fie mai bine. Sunt convinsă de asta.”
Carmen Uscatu: „E un proces. Nu cred că ajungem la un punct la care ne-am propus și ne oprim și zicem ‘gata, ne-am făcut bine’. Tot timpul cred că trebuie să lucrăm cu noi și să lucrăm la transformarea și la schimbarea noastră. Totdeauna, fiecare pas pe care l-am parcurs, și putem zice că ne-am făcut bine, ne face să ne uităm la următorul pas la care vrem să ajungem. E o luptă, e un proces. Toată viața ne facem bine dacă ne propunem asta.”
#2 Alina Șerban
Alina Șerban a fost recunoscută ca fiind cea mai talentată actriță din Germania de către Uniunea Actorilor pentru interpretarea sale în filmul "Gipsy Queen", în care a portretizat personajul Ali. Cu o formare în domeniul actoriei la New York și la Royal Academy of Dramatic Arts din Londra, Alina aduce cu ea o poveste de viață profundă, caracterizată, așa cum ea însăși afirmă, de durere. La vârsta de 16 ani, mama sa a fost închisă, tatăl a decedat, iar Alina a ajuns într-un centru instituționalizat, unde a experimentat intens sentimentul de abandon și violență. Cu toate acestea, a reușit să obțină admiterea la trei facultăți de stat, alegând să urmeze UNATC. De origine romă, Alina a purtat mult timp această identitate ca pe o povară, însă în prezent își folosește arta pentru a lupta împotriva discriminării și se mândrește cu rădăcinile sale. Nu s-a limitat la domeniul actoriei, ci a început să exploreze și regia în teatru și film.
Am fost să văd și eu „Cel mai bun copil din lume”, spectacolul Alinei Șerban la Teatrul ațional din București. Pe Alina am ascultat-o prima oară în podcast-ul Obiceiul Pământului, unde povestește într-un episod despre experiența ei ca artistă și femeie romă în România. Mi-a plăcut foarte tare spectacolul, unul dintre cele mai bune one-woman-show-uri pe care le-am văzut vreodată: un text impecabil, un decor simplu și eficient și un monolog demn de toate laudele pe care le-a primit de-a lungul timpului.
#3 Mihaela Noroc
Cu zece ani în urmă, Mihaela Noroc începea o călătorie pe străzile lumii, așa cum îi place să spună, în căutarea descoperirii a ceea ce Pământul are de oferit. Nu avea în plan să creeze un atlas al frumuseții, să surprindă mii de fețe de femei sau să atingă faima. În prezent, Mihaela Noroc ar putea cu ușurință să intre în Guinness Book, datorită miilor de fotografii realizate cu femei. „Atlasul Frumuseții” a evoluat dincolo de stadiul unui simplu proiect fotografic, devenind o modalitate distinctă de a percepe lumea și de a defini frumusețea. Dincolo de fiecare imagine se ascund povești, experiențe de viață, bucurii și drame, iubiri și neîmpliniri. Mihaela vede frumusețea într-un mod unic și își dorește să împărtășească această viziune cu întreaga lume.
Recent, Mihaela Noroc a lansat lucrarea intitulată „Lumea fetelor”, care cuprinde 250 de portrete ale fetelor din toată lumea cu vârste cuprinse între 0 și 17 ani. „Am dedicat-o Nataliei, fetița mea. De fapt, experiența maternității mi-a schimbat percepția asupra fotografiei și frumuseții”, a declarat Mihaela într-un interviu acordat Capital Cultural. Colecțiile sale de fotografii reprezintă unele dintre cele mai impresionante forme de artă cu care am avut vreodată contact.
#4 Alina Mărculescu Matiș
Alina Mărculescu Matiș este o jurnalistă cu o experiență vastă de peste 15 ani în domeniul presei, acoperind atât presa scrisă, online, cât și televiziunea. A avut roluri de corespondent în zone de conflict și a colaborat cu instituții notabile precum NATO, Comisia Europeană și Parlamentul UE. Cu aproape doi ani în urmă, a preluat funcția de redactor-șef la publicația online Panorama, o platformă axată pe jurnalism economic, analize și infografice, obținând rezultate remarcabile. Alina Mărculescu Matiș se numără printre jurnaliștii români care mă inspiră, iar cred că eforturile și contribuțiile ei merită o recunoaștere mult mai amplă.
Panorama se află în topul publicațiilor care promit mult în 2024, adoptând o abordare de slow journalism. Prin publicarea unui articol pe zi, oferă analize, interviuri și materiale vizuale și interactive care nu doar prezintă fragmente ale realității, ci oferă o privire de ansamblu asupra direcției în care se îndreaptă lumea. Newsletter-ul lor este unul dintre puținele pentru care găsesc întotdeauna timp să-l parcurg din scoarță în scoarță.
#5 Mihaela Miroiu
Când spui „Mihaela Miroiu”, spui „feminism”. În rolul său de profesoară universitară și teoreticiană, Mihaela Miroiu a adus o contribuție semnificativă în promovarea drepturilor femeilor în România. Ea a fost pionieră în introducerea primelor cursuri de teorii feministe în țară și a inițiat primul masterat de studii de gen în 1998. Această inițiativă nu a fost lipsită de provocări, dat fiind contextul social în care, declarativ, femeile au drepturi egale cu bărbații, însă în practică multe dintre ele resimt în continuare discriminarea.
Întrebată de Sorin Ivan ce rol mai joacă elitele în zilele de azi, doamna Miroiu spune tare frumos: „Devin tot mai elitistă. Elitismul meu arată astfel: Recunosc superioritatea: a) a oamenilor buni în fața celor răi, chiar și a celor sistematic răutăcioși; b) a celor înțelegători în fața celor intoleranți; c) a celor inteligenți, într-un sistem de referință, în fața celor proști în acel sistem de referință; d) a celor competenți în fața celor incompetenți (în fiecare domeniu în parte); e) a celor care, pe lângă interese, mai au și principii morale, respectiv, a celor cărora le pasă, față de cei lipsiți de orice empatie; f) a celor care au umilința învățării în fața celor care nu au dubii; g) a celor care întâi se gândesc bine dacă ei sunt așa cum le cer altora să fie și abia apoi cer ce li se cuvine; h) a celor care fac ceva în fața celor care fac o profesiune de credință exclusiv din căutarea nodului în papura celor dintâi.”
din cutia cu unelte scoase
Vă reamintesc de Centrul FILIA și de cel mai recent studiu al lor, „Interesele politice ale femeilor în 2024“. Acest demers impresionant ne oferă o perspectivă clară asupra situației femeilor într-unul dintre cele mai semnificative momente sociale ale anului 2024. Citiți studiul direct aici :)
Asociația Moașelor Independente publică harta accesului la avort în România, iar situația nu e tocmai roz: cu multe județe în care niciun spital nu oferă acest serviciu medical prevăzut prin lege și cele mai multe unde numărul de clinici se situează între 0 și 5%.
în loc de concluzie
Le-am rugat pe fetele Funky să-și ia un moment de răgaz și să îmi răspundă la o întrebare pe care eu am considerat-o simplă: Ce îți dorești pentru femeile din România? Răspunsurile lor sunt emoționante și încurajatoare. Așa că pasez microfonul fără să mai adaug ceva și las cuvintele lor să ajungă la voi :)
Ana Mocanu: Eu îmi doresc să construim pentru femei (cu ele, implicit) o lume în care au libertate deplină să fie cine vor ele să fie, să-și atingă potențialul cât mai mult. Libertatea asta poate suna exagerat, drept concept în sine, într-o democrație, dar ea înseamnă:
libertate pentru femeile care sunt caregivers și renunță la viața lor profesională în detrimentul soților cărora le este „natural” să-și continue cariera când apare un copil;
libertate pentru femeile care ajung în poziții de conducere și sunt subestimate doar din prisma lentilei „n-are cum să fi ajuns aia acolo singură, sigur are un bărbat în spate”;
libertate pentru mame, iubite și soții să nu rămână prizoniere unei relații abuzive. Și da, în cele mai multe cazuri nu depinde de ele să zică nu. E nevoie de sprijin, mai ales din partea statului pentru aceste femei să aibă disponibil un safe place și politici publice care să le protejeze;
libertate pentru fetițe, fete și femei să folosească transportul în comun și să meargă pe stradă (nu, nu mă refer la noapte, ci la toată ziua) fără să aibă toate instinctele activate pentru ce poate fi mai rău;
libertate să exiști fără să-ți pui problema că ești femeie, poziție care, în sine, este o formă de presiune socială. Să avem libertate să ne definim în societate pentru cine suntem, nu într-o relație de dependență cu un bărbat. Cu toate ale noastre: lucrat cu dureri de menstruație, girl dinner, muncit, dat naștere de copii, emoții, gingășie și furie, iubire, haosul și pacea care există în viața de femeie.
Also, să nu ne mai uităm la femeile de succes ca fiind aceste ființe supranaturale care au învins balaurii patriarhali și să înțelegem că fiecare dintre noi avem măcar o superwoman în jurul nostru — fie că sunt mame, profesoare, colege de muncă, iubite, femei în politică, etc. Și cu asta zic: hai să ne bucurăm pentru femeile puternice din jurul nostru și să ne sprijinim cât putem între noi să ajungem toate puternice. Long live girlhood :)
Oana: De ziua internațională a (drepturilor) femeilor îmi doresc ca drepturile sexuale și reproductive să ne fie respectate și să fie ușor accesibile pentru toate.
Diana: Să fie libere și să le fie respectată și protejată libertatea de orice fel: de la a se simți safe pe stradă până la a fi libere să își aleagă orice carieră își doresc (asta vine, bineînțeles la pachet cu protejarea dreptului la educație, egalitate de șanse, etc.)
Dianne: Tot ce îmi doresc pentru femeile din România se raportează la un singur cuvânt: siguranță. Siguranță că orice problemă am avea, autoritățile o să ne ia în seamă. Siguranță pe stradă, dar și siguranță în casă. Să se dea orice lege trebuie să se dea ca să fie pusă siguranța femeilor mai presus de orice, indiferent de ce decizie ia aceasta. Dacă femeia vrea să se căsătorească cu o altă femeie, să fie în siguranță să o facă. Dacă femeia vrea să avorteze, să aibă condiții sigure să o facă. Dacă vrea să iasă dintr-o relație, să poată să facă asta fără probleme. Și mai ales, dacă vrea să se îmbrace în vreun fel, în orice fel, să fie în siguranță când iese din casă. Bonus: ne doresc oameni în viața noastră care să ne fie safe place oricând. Fie că doar vrem să ne hlizim cu cineva fără să fim judecate, sau fie că simțim că suntem în pericol și acea persoană trebuie să sune la poliție în locul nostru.
La mulți ani inspirați! Eu revin la tine în inbox vinerea viitoare. Până atunci, vreau să te întreb și pe tine: tu ce îți dorești pentru femeile din România?